Romania, singura mea avere

Spuneti-mi, n-ati vazut cumva o tara?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afara;
Azi am venit si-o caut cu ardoare,
Dar n-o gasesc si-n suflet rau ma doare.

O caut peste tot, am fost si-n sate,
Ogoare plang in buruieni lasate,
Inspre paduri, potecile uitate
M-au ratacit intr-un pustiu de cioate.

Acasa poarta nu e zavorata,
Caci mama tot mai iese si se uita;
Atata dor i-a mai ramas pe lume,
Feciorii sa-i mai strige iar pe nume.

Mosneagul iese-n cale si-o intreaba:
“Vine? La anul, cred! Acu-i la treaba,
La noi in tara-i multa saracie.
Stiu ei – ca de-or veni, la ce sa vie?!”

Spuneti-mi, n-ati vazut cumva o tara
Cantata de poeti odinioara,
Cu ochi de cer si plina de verdeata?
Am fost si-am cautat-o si la piata.

Acolo nu era, de buna seama,
Ca prea o injurau romani de mama;
Harbuzul, patrunjelul, biata pruna,
Erau culese parca. de pe Luna!

Chiar, voi nu ati vazut pe jos o tara,
Calcata in picioare si murdara?
Ce-aveti cu ea? Nimica nu va cere,
Eu o declar singura mea avere!

Autor: George Safir

Eminescu, rasucindu-se in mormant…

A fost odata ca-n povesti,
A fost, de-ar mai fi iara,
Din neamuri tracice, regesti,
O prea frumoasa tara.

Si era una pe pamant
Si mandra-n toate cele
Cum e icoana unui sfant
Si Luna intre stele.

Ma doare-n suflet cand privesc
La tot ce se intampla,
Si in mormant ma rasucesc
Si cuie-mi intra-n tampla.

Eu nu mai simt miros de tei
In viata mea postuma,
Nu vad nici vajnici pui de lei,
Doar mucegai si huma.

Luceferi nu mai stralucesc
Cand tara e o rana,
Copiii mamele-si bocesc,
Ca n-au in blide hrana.

Cantat-am graiul romanesc,
Aceasta dulce limba.
Dar astazi, cei ce-o mai vorbesc
Prin alte tari o schimba.

Degeaba le-am lasat cu dor
O ‘Doina’, sa tresara!
Trecutul nu e viitor
Si viata li-i amara.

Nici harta nu-i ca-n alte dati,
Din Nistru pana-n Tisa.
Moldova-i astazi jumatati.
Cat rau facutu-ni-s-a!

Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie,
Si m-am rugat de-atatea ori
Mai bine sa va fie.

Avut-am piatra la hotar
Si-n tara noastra singuri
Cules-am holde din brazdar.
Acum n-aveti nici linguri…

O, biet popor roman sarac
Cu-o tara prea bogata!
Tu vino-i raului de hac
Sa nu ti-o vanda toata!

Si da-i afara pe straini
Cu toti imburghezitii,
Sa nu-ti mai fie-n alte maini
Guverne si politii!

Cu trupe de comedianti
Numindu-le partide,
Sunteti romanii emigranti
Din Rai in tari aride.

Pierdut-ati banii tarii-n vant
Si-i goala visteria.
Mai dati si ape si pamant
Si vindeti Romania.

Mihai Viteazu v-a lasat
O tara mai rotunda.
Voi azi ati scos-o la mezat,
Strainii va inunda.

Aveti intinsul Baragan,
Si nu aveti o paine.
Aveti si turme si ciobani,
Dar duceti vieti de caine.

Aveti bogatii munti Carpati
Si dulcea Miorita,
Paduri de brazi ce va sunt frati,
Si flori in poienita.

Aveti o delta ca-n povesti,
Vedeti sa nu v-o fure,
Atatea ape, atatia pesti
Si nu mancati nici mure…

Nici vii pe deal nu mai zaresti,
Livezile se-uscara,
Cand marul Tarii Romanesti
Se-aduce de afara.

Nu vine Mircea cel Batran,
Nici Stefan de la Putna,
Sa vi-l alunge pe pagan
Cand voi lasat-ati lupta!

Albastrul cerului senin
Se-ntuneca mai tare
De-atatia nouri de venin,
De-atata delasare.

Nu voi a va-nvata de rau
Ci-ncerc a va-ntelege.
De ani si ani cadeti in hau,
Nimic nu va mai merge.

Rusine sa va fie-n veac
Ca v-ati tradat strabunii
De parca n-ati fi pui de dac
Ci rude-ati fi cu hunii!

Lasati pe-ai vostri guvernanti
Sa va inece-n smoala,
Sa fiti doar simpli figuranti
In tara voastra goala…

Autor: Necunoscut

Hienelor de la putere

Ce vipere, ce ulii, ce hiene,
Isi bat joc azi de-a noastra scumpa tara
Cand noi nu mai iesim din miezul iernii,
Ei huzuresc la cald, ca-n toi de vara.

Salbaticelor hiene nu le pasa,
De cei pe care ar trebui sa-i reprezinte
De s-ar putea ar vrea sa stam in casa
Pana cand votul trebuie sa le transmitem.

Avem plumb in picioare si lacate la gura,
Simtim povara uliilor-n spate
Suntem condusi de zeci de ani de-aceasi dictatura
Ce vor ca sa ne lase si fara demnitate.

Haideti romani din sate si orase
Cat nu ne-au rupt total de realitate
Sa alungam aceste vipere raiose,
Sa facem ordine in tara si dreptate.

Veniti cu totii sa iesim in strada
Sa promovam stiinta si cultura,
Si fiarele sa simta si sa vada
Cat de adanca si de mare ne e ura.

Sa mergem toti la Universitate
E timpul sa incepem alta viata,
Cat mai simtim o sete de dreptate
Si mai avem mandrie si speranta.

Autor: Necunoscut

Sa nu va fie frica!

Sa nu va fie frica
De soarele-o apune!
Caci rasari-va iarasi
Si fara rugaciune.
Sa nu va fie frica
Cand nori au sa se-adune,
Cand potopi-va ploaia
Si beznele-au sa tune!

Sa nu va fie frica
Sa-i spuneti prostului ca-i prost!
Faceti-l sa-si dea seama
Ca pan-aici i-a fost!
Caci nu ajuti natangul
Lasandu-l sa se plimbe;
Doar cand prostia doare
-i probabil sa se schimbe.

Sa nu va fie frica
Sa ziceti hotilor ca-s hoti!
Sa ii cunoasca lumea
Si sa-i urasca toti!
Caci multi isi fac azi veacul
In lumea asta mica.
Ii va lasa norocul,
Sa nu va fie frica!

‘Sa nu va fie frica
Sa va pretindeti dreptul!’
- Cu glas de vis si-ambrozie
Vorbeste inteleptul.
Dar asta nu se face
In colt, batand matanii,
Ci alungand cu bata
Hidoasele dihanii.

Si nu lega cu dracul,
In veci, nici o fratie!
Caci de vei trece puntea
Nu-i nimeni sa te tie.
Iar capul cel plecat…
Ce iute-l taie spada!
Priviti-i drept in ochi,
Sa nu le placa prada!

Cine la urma rade
E ultimul ce rade…
Se bucura romanul
De adevaruri crude.
Intelepciunea noastra
Ne-o tragem de la oi.
… Ce-ar fi sa-ntoarcem placa
Si sa fim lupi si noi?

Sa nu va fie frica
De cei cu banii garla,
Ca sunt putini la numar
Si sunt crescuti la tarla!
Caci n-au facut avere
Fara de silnicie,
In cativa ani politici,
Numiti… democratie.

Sa nu va fie frica
De cei postati pe sus,
Ce-atarna azi de grinda,
Iar maine vezi ca nu-s,
Ca e subtire sfoara
Si mintea lor e mica.

Se scutura iar tara,
Sa nu va fie frica!

Autor: Nicu Covaci, Phoenix, Jurnalul National