Viermele si ciumpalacul

Dupa ani de suferinta
Si cu frica stransa-n oase,
Viermele si ciumpalacu
Au scos capul de prin case.

Profitand ca mult-hulitul
Ce se crede lup de mare,
A facut iarasi o gafa
Dand cu bata in salvare.

Si-ntr-o seara friguroasa
Plini de ura si de draci,
Au iesit sa protesteze
Mii de viermi si ciumpalaci.

De atunci in seara-aceea
Cu steagul si cu talanga,
Viermii si cu ciumpalacii
Nu cedeaza, o tin langa.

Opozitia exulta
Furioasa ca un leu,
Profitand ca ciumpalacii
Le-au pus mingea la fileu.

La Guvern vre-o patru zile
O tacere de mormant,
Stau ascunsi pe sub birouri
Si nu scot niciun cuvant.

Cand vazu ca bolovanii
Si cu focul s-au oprit,
Ala-micu-nvinse frica
Si s-a pus pe turuit.

- Fratilor, iubitilor
Viermilor si ciumpalaci,
Daca nu mai protestati
Va dam circ, va dam colaci.

Si daca ne intelegem
Eu degraba am plecat,
Sa transmit doleanta voastra
Prea-inteleptului pirat.

Cand vazu ca bate campii
Mai multi viermi si ciumpalaci,
Le-au urat zile putine
Si i-au dat la mii de draci.

N-apuca sa mai vorbeasca
De frica tacu chitic,
Cum tipau toti ciumpalacii
Se facuse si mai mic.

Dupa toata tevatura
Sunt si unii care rad,
La butoiul plin cu miere
Cica ei ar fi la rand.

Iar la Cotroceni, lumina
Palpaie ca lumanarea,
La ferestre, cucuvaia
Tipa:
- Vreau si eu schimbarea!

Doar piratul plange-ntruna
Si da iama prin pahare,
Wischi-ul tare-i tine trena
Cand la cap, cand la picioare.

Suparat nevoie mare
Fiind invins fara apel,
Lupul fioros, mirare,
N-a ajuns decat un miel.

Asta este soarta celor
Ce se cred etern carmaci,
Cateodata ajung ‘hrana’
Pentru viermi si ciumpalaci.

Si macar de-ar intelege
Ca puterea da de dracul,
Cand isi dau frateste mana
Viermele si ciumpalacul.

Autor: Redactia Jurnalul.ro

Tara pe ulita

A-nceput de ieri sa cada
cite-un boc, acum a stat.
Piata s-a mai razbunat
pe guvern, dar tot gramada
-i pe-nserat.

Nu e Udrea, dar e bine –
si Baconschi-i foarte bun.
Ne-am mai linistit acum,
dar navalnic vuiet vine
de pe drum.

Sint studenti, sint si suporteri,
chiar si babe vezi scandind.
Bugetari, oameni de rind.
Sub pancarte vezi reporteri
injurind.

Ba se rascolesc si ciinii
maidanezi, si sar la ei.
Sus pe garduri sint femei.
Urla ca turbati batrinii,
parca-s zmei.

‘Ce-i pe drum atita gura?’
– ‘Nu-i nimic, niste spagari.
I-asupresc pe bugetari.
Ca sa fie dictatura,
pe cai mari.’

Unii-l iau pe Boc la stanga,
ca e sluga Celui Beat.
il trimit sa bea pisat:
‘Du-te, ba, si fa-te manga
la Palat!’

El degraba-n jur chiteste
alt ministru jos sa dea.
Dar de cine sa se ia?
De Elena nu-ndrazneste,
ca-i belea!

‘Uita-te la asta, frate,
cum se-agata el de post!
Nu e mic cit e de prost.
Si-a gasit sub cinci mandate
adapost!’

Au un nod in git piticii,
uite-asa, fara motiv.
Se simt vinovati fictiv.
Dar aici e mina fricii
de Betiv.

Pin’ la urma isi aduna
vitejia din chiloti:
‘Sintem un partid de hoti.
Nu ne-o smulge vijelia
chiar pe toti!’

Si tiris se-nfatiseaza
la piciorul Celui Chel.
E putin scapat pe el,
dar indura si braveaza,
copacel.

‘Vrei sa bei?’ – ‘Mersi, stapine,
nu-ndraznesc sa deranjez.
Multumesc, nici sa fumez.’
– ‘Ia un fum de-aici, batrine.
Ma distrez!

Si apoi, nu-i asta viata?
Guvernarea merge snur.
Ce placeri sa-mi mai procur?
Ne doare pe noi de Piata
drept in cur.

Opozitia e moarta.
Demonstrantii-n strada gem.
Eu de oameni nu ma tem.
Vrea pulimea alta soarta?
Hai sa bem!’

Pare vesel Marinarul.
Dar in suflet – numai scrum.
‘Asta m-a lasat in drum.
ii dau una cu paharul.
Chiar acum.

Ce sa fac? Anticipate?
Si unde-l ingrop pe Boc?
Sau mai bine fac un joc?
Sa le comasam pe toate,
la un loc!’

Autor: Mihnea Columbeanu

Nu-i iertati!

O haita de borfasi, mecanic colorata,
Supusa ritualic aceluiasi consemn,
Indepartata crud de mama si de tata,
Ne-aduce existenta in sapa lor de lemn…

In fruntea ei, dementul, o javra ordinara
Care ne-a sechestrat si dreptul de-a vorbi,
Descreieratul care a semanat in Tara
Doar vrajba dintre noi, in dreptul de-a muri…

Nu ne-ati iertat niciunul, ne-ati pangarit pe toti,
Pe medici si pe dascali i-ati rastignit borand,
Adunatura oarba de venetici si hoti…
Fugiti, spre-a nu va prinde rabdarea explodand…

Ati umilit Ostasul, tacut, dar suveran,
Artistului i-ati pus bir pana si pe scena,
Justitia ati frant-o in ravne de maidan,
Pe nimeni n-ati crutat de jeg si anatema…

Ne mor copiii arsi, in leagane de ingeri,
Batranii tac si plang, in rezumate seci,
Guvernul ne dicteaza fatalele constrangeri,
E semn ca este vremea cu haita ta sa pleci…

Pe politisti i-ati dus mai jos de disperare,
Pe mame le-ati distrus in fondul lor suprem,
Ai pus guvernul tarii elenei la picioare
Si balele oranj in cale i se-astern…

Din lege ati facut cheremul poftei chioare,
Iar din legislativ, un jaf si-o mascarada,
Simtind pe os cutitul, nimic nu ne mai doare
Borfasi invesmantati in straie de parada…

Ne-ati asmutit pe toti in contra tuturora
Spre a va aduna voi, haita, tot mai strans,
Azi au sosit, istoric, secundele si ora
Sa va-aruncam din jilturi, sa ne oprim din plans…

Nu bogatia haitei, nici luxul sau huzurul,
Nu desfatarea oarba-a lichelelor ne doare,
Ci aroganta lor, cinismul si sperjurul
Jucat national far’ nicio remuscare…

Nu contrarelativa (!) noastra saracie
Ne judeca speranta si viata ne-o apasa,
Ci starea ei impusa, de grava umilire,
Pe care-au strecurat-o in fiecare casa…

Pe-aceasta-adunatura de hoti si de lichele
Doar disperarea noastra o va putea opri,
Sa le-aruncam cinismul in lanturi si zabrele,
Starpiti-i fara mila, oriunde-i veti gasi…

Nu ii iertati nicicum, revolta sociala,
E tot ce ne-a ramas ca sansa de a fi,
Lasati blandetii voastre dreptul la rascoala
Si rasplatiti borfasii cu dreptul… de-a muri.

Autor: Costinel Petrache